S.C. FLORIN VASILICĂ GTR S.R.L. este o firmă multiprofil care are ca scop principal promovarea şi valorificarea culturii tradiționale teleormănene. În cadrul S.C. FLORIN VASILICĂ GTR S.R.L. activează în prezent Grupul "Teleormanul"(GTR).
Firma este autorizată să desfăşoare activități de creație și interpretare artistică, activități de organizare evenimente artistice, impresariat artistic, producție audio-video, înregistrări audio și activități de editare muzicală, într-un cuvânt tot ceea ce ține de activități cultural-artistice și de divertisment.
În cadrul firmei m-am ocupat de înființarea unui studio de înregistrări audio care, în fază inițială, a fost făcut în scop personal, iar începând cu luna martie 2009 stă la dispoziția tuturor celor interesați să-și realizeze imprimări audio profesionale de înaltă calitate. Am făcut acest studio deoarece în Județul Teleorman se cerea așa ceva și pentru a facilita celor din județ si nu numai realizarea unor imprimări audio. Oricine este interesat de acest aspect poate lua legătura cu mine (Florin Vasilică) la datele de contact publicate pe acest blog.
vineri, 6 martie 2009
miercuri, 2 iulie 2008
2 iulie 2008 - Liviu Vasilică ar fi împlinit 58 de ani
Astăzi - 2 iulie 2008 - Liviu Vasilică ar fi împlinit 58 de ani.
Considerat "Regele neîncoronat al folclorului teleormănean", Liviu Vasilică a fost şi rămâne cel care a readus în actualitate portul şi cântecul autentic al rapsozilor teleormăneni de odinioară.
"În satul meu natal, am cunoscut în copilărie lăutari vestiţi, care cântau cum cânt eu acum, cu voce de piept, tare, strigat. Maniera mea de interpretare nu-i deloc personală, aşa se cânta la noi odată... Pentru mine folclorul e dambla, nu pasiune. Damblaua, zicem noi, este o iubire acaparatoare, care la un moment dat pare să iasă din sfera explicabilului." (Liviu Vasilică).
Liviu Vasilică a fost denumit "Ultimul Haiduc" deoarece s-a crezut ca această minunată poveste a folclorului teleormănean se va sfârşi o dată cu dispariţia sa. Dar noi, cei care ducem mai departe cântecul lui nu ne vom opri niciodată, chiar dacă am fost greu încercaţi de cei care au vrut să ne stopeze. Nu trebuie să uităm şi nu avem voie să uităm ceea ce a fost şi luptăm să păstrăm o amintire vie a lui Liviu Vasilică în sufletele oamenilor care l-au respectat, iubit şi apreciat.
Îmi este foarte greu să vorbesc despre Liviu Vasilică pentru că ştiu că nu se va mai întoarce niciodată şi, cu lacrimi în ochi, vă spun şi sper că el cântă acum Lui Dumnezeu şi îngerilor, iar noi am rămas aici pe Pământ să vă cântăm vouă amintindu-vă de o legendă a folclorului românesc.
În această seară - la ora 20:00 - vă invit să-l omagiem împreună pe Liviu Vasilică la OTV - Dan Diaconescu Direct, unde vom oferi ceva special pentru voi.
Considerat "Regele neîncoronat al folclorului teleormănean", Liviu Vasilică a fost şi rămâne cel care a readus în actualitate portul şi cântecul autentic al rapsozilor teleormăneni de odinioară.
"În satul meu natal, am cunoscut în copilărie lăutari vestiţi, care cântau cum cânt eu acum, cu voce de piept, tare, strigat. Maniera mea de interpretare nu-i deloc personală, aşa se cânta la noi odată... Pentru mine folclorul e dambla, nu pasiune. Damblaua, zicem noi, este o iubire acaparatoare, care la un moment dat pare să iasă din sfera explicabilului." (Liviu Vasilică).
Liviu Vasilică a fost denumit "Ultimul Haiduc" deoarece s-a crezut ca această minunată poveste a folclorului teleormănean se va sfârşi o dată cu dispariţia sa. Dar noi, cei care ducem mai departe cântecul lui nu ne vom opri niciodată, chiar dacă am fost greu încercaţi de cei care au vrut să ne stopeze. Nu trebuie să uităm şi nu avem voie să uităm ceea ce a fost şi luptăm să păstrăm o amintire vie a lui Liviu Vasilică în sufletele oamenilor care l-au respectat, iubit şi apreciat.
Îmi este foarte greu să vorbesc despre Liviu Vasilică pentru că ştiu că nu se va mai întoarce niciodată şi, cu lacrimi în ochi, vă spun şi sper că el cântă acum Lui Dumnezeu şi îngerilor, iar noi am rămas aici pe Pământ să vă cântăm vouă amintindu-vă de o legendă a folclorului românesc.
În această seară - la ora 20:00 - vă invit să-l omagiem împreună pe Liviu Vasilică la OTV - Dan Diaconescu Direct, unde vom oferi ceva special pentru voi.
marți, 1 iulie 2008
"Un colţ de Rai" - "Bilborul în sărbătoare"
A trecut ceva vreme de când nu am mai reuşit să postăm niciun articol pe blog datorită numeroaselor manifestări artistice şi emisiuni la care am participat în ultima perioadă. În tot acest timp am fost asaltaţi de mesaje şi telefoane care nu fac altceva decât să ne bucure pentru că se pare că ceea ce facem se bucură de susţinerea oamenilor şi nu este în zadar.
Nu puteam să trec indiferent peste ultimul eveniment la care am participat în data de 29 iunie. Cu câteva zile înainte am fost contactat de oficialităţi ale Comunei Bilbor pentru a participa în recital la spectacolul "Bilborul în sărbătoare". Vroiam de mult timp să ajung acolo pentru că şi tatăl meu a concertat în urmă cu câţiva ani în această localitate şi îmi povestise că acolo este "un colţ de Rai".
Aşadar, în data cu pricina, m-am urcat în maşină împreună cu băieţii mei din Grupul Teleormanul şi am pornit la drum. Trecem de Topliţa, apoi de localitatea Borsec şi ne apare un indicator la stânga pe care scrie "Bilbor 12km". De aici ai senzaţia că intrii într-o altă lume, o zonă în care puritatea naturii domină... un loc în care poţi spune că evadezi din agitaţia de zi cu zi a oraşelor şi a grijilor cotidiene.
Am fost întâmpinaţi cu o căldură fantastică de locuitorii acestei comune... care, se pare, de mult timp ne aşteptau în localitatea lor. În timpul recitalului am vazut oameni cu lacrimi în ochi aplaudând şi cântând cu noi... oameni care iubesc muzica pe care o interpretăm noi.
Stând de vorbă cu primarul acestei localităţi - un om de mare caracter - acesta mi-a spus că au două mari avantaje în acea zonă pentru că sunt situaţi la 1053 m altitudine şi anume: "Suntem mai aproape de Soare şi de Dumnezeu...". Şi aşa şi este... acolo puritatea locului unde natura este stăpână te face pur şi simplu să te simţi extraordinar.
Oricând, cu mare drag, vom reveni în această zonă şi îi salutăm pe locuitorii acestei comunităţi cu care am legat o prietenie strânsă.
Nu puteam să trec indiferent peste ultimul eveniment la care am participat în data de 29 iunie. Cu câteva zile înainte am fost contactat de oficialităţi ale Comunei Bilbor pentru a participa în recital la spectacolul "Bilborul în sărbătoare". Vroiam de mult timp să ajung acolo pentru că şi tatăl meu a concertat în urmă cu câţiva ani în această localitate şi îmi povestise că acolo este "un colţ de Rai".
Aşadar, în data cu pricina, m-am urcat în maşină împreună cu băieţii mei din Grupul Teleormanul şi am pornit la drum. Trecem de Topliţa, apoi de localitatea Borsec şi ne apare un indicator la stânga pe care scrie "Bilbor 12km". De aici ai senzaţia că intrii într-o altă lume, o zonă în care puritatea naturii domină... un loc în care poţi spune că evadezi din agitaţia de zi cu zi a oraşelor şi a grijilor cotidiene.
Am fost întâmpinaţi cu o căldură fantastică de locuitorii acestei comune... care, se pare, de mult timp ne aşteptau în localitatea lor. În timpul recitalului am vazut oameni cu lacrimi în ochi aplaudând şi cântând cu noi... oameni care iubesc muzica pe care o interpretăm noi.
Stând de vorbă cu primarul acestei localităţi - un om de mare caracter - acesta mi-a spus că au două mari avantaje în acea zonă pentru că sunt situaţi la 1053 m altitudine şi anume: "Suntem mai aproape de Soare şi de Dumnezeu...". Şi aşa şi este... acolo puritatea locului unde natura este stăpână te face pur şi simplu să te simţi extraordinar.
Oricând, cu mare drag, vom reveni în această zonă şi îi salutăm pe locuitorii acestei comunităţi cu care am legat o prietenie strânsă.
luni, 7 ianuarie 2008
Grupul Teleormanul înfrăţit cu poporul palestinian
"Palestinienii din România s-au reunit în Sala mică a Palatului Naţional al Copiilor pentru a comemora 43 de ani de la revoluţia palestiniană modernă din 1 ianuarie 1965; comunitatea palestinienilor împreuna cu Ministerul Culturii l-au invitat la acest eveniment pe fiul lui Liviu Vasilică, căruia i-au înmânat un cadou în memoria tatălui său." (Sursa: Rompres)Evenimentul s-a desfăşurat sâmbătă - 05.01.2008.
Aşadar, prin acest eveniment s-a creeat "puntea de legătură între mine (Florin Vasilică) împreună cu Grupul Teleormanul şi poporul palestinian. Ceea ce vreau să menţionez este că am rămas plăcut impresionat de aprecierea pe care o au palestinienii faţă de tatăl meu, regretatul Liviu Vasilică, şi faţă de noi ca şi continuatori ai activităţii lui. La această manifestare pot să spun că deşii pe mulţi dintre participanţi îi întâlneam pentru prima oară am avut tot timpul impresia că ne cunoşteam de o viaţă.
În memoria tatălui meu mi-au fost înmânate două suveniruri din Betleem şi Nazaret care vor rămâne pastrate la loc de cinste. Emoţia a fost cu atât mai mare cu cât cele două obiecte mi-au fost oferite de trei artişti palestinieni de mare valoare care ne-au încântat cu un recital de excepţie, iar invitaţia de a participa la această manifestare mi-a fost făcută de Comunitatea Palestinienilor din România (prin reprezentant domnul Jabber) împreună cu Ministerul Culturii.
Totodată am susţinut şi eu împreună cu Grupul Teleormanul un recital şi bucuria a fost cu atât mai mare cu cât în timp ce cântam palestinienii fredonau piesele noastre şi am aflat că în Cisiordania melodiile tatălui meu sunt foarte ascultate.
O remarcă a unuia dintre cei trei cântăreţi palestinieni mi-a întărit convingerea că ceea ce fac cinsteşte memoria tatălui meu şi că trebuie să merg înainte: "Sunt trei lucruri pentru care tatăl tău nu a murit şi nu va murii niciodată - TU, dragostea oamenilor şi muzica sa."
Ne mândrim cu faptul că am realizat această prietenie cu Comunitatea Palestinienilor din România si implicit cu poporul palestinian.
În seara în care a avut loc evenimentul am primit un comentariu anonim referitor la acesta, dar publicat pe un alt articol de pe blog pentru că nu apucasem să scriu acest articol, pe care îl voi reda aici: "Florin, te-am vazut in seara asta pe tine si pe colegii tai la Palatul Copiilor la ziua arabilor din palestina si ati fost LA MARE INALTINE !!! PINA SI ARABII V-AU APLAUDAT SI CINTAT IMPREUNA CU VOI !!! SINCERE FELICITARI !!! TINE-O TOT ASA, NU TE LASA - FA-L PE TATAL TAU SA ZAMBEASCA DE ACOLO DE SUS ! MIE MI-AU DAT LACRIMILE DE CE ENERGIE SUPERBA ATI TRANSMIS IN TOATA SALA !! SUNTETI FANTASTICI !! MERGETI MAI DEPARTE !
DOAMNE AJUTA FOLCLORUL ROMANESC DE CALITATE !"
Aşadar, prin acest eveniment s-a creeat "puntea de legătură între mine (Florin Vasilică) împreună cu Grupul Teleormanul şi poporul palestinian. Ceea ce vreau să menţionez este că am rămas plăcut impresionat de aprecierea pe care o au palestinienii faţă de tatăl meu, regretatul Liviu Vasilică, şi faţă de noi ca şi continuatori ai activităţii lui. La această manifestare pot să spun că deşii pe mulţi dintre participanţi îi întâlneam pentru prima oară am avut tot timpul impresia că ne cunoşteam de o viaţă.
În memoria tatălui meu mi-au fost înmânate două suveniruri din Betleem şi Nazaret care vor rămâne pastrate la loc de cinste. Emoţia a fost cu atât mai mare cu cât cele două obiecte mi-au fost oferite de trei artişti palestinieni de mare valoare care ne-au încântat cu un recital de excepţie, iar invitaţia de a participa la această manifestare mi-a fost făcută de Comunitatea Palestinienilor din România (prin reprezentant domnul Jabber) împreună cu Ministerul Culturii.
Totodată am susţinut şi eu împreună cu Grupul Teleormanul un recital şi bucuria a fost cu atât mai mare cu cât în timp ce cântam palestinienii fredonau piesele noastre şi am aflat că în Cisiordania melodiile tatălui meu sunt foarte ascultate.
O remarcă a unuia dintre cei trei cântăreţi palestinieni mi-a întărit convingerea că ceea ce fac cinsteşte memoria tatălui meu şi că trebuie să merg înainte: "Sunt trei lucruri pentru care tatăl tău nu a murit şi nu va murii niciodată - TU, dragostea oamenilor şi muzica sa."
Ne mândrim cu faptul că am realizat această prietenie cu Comunitatea Palestinienilor din România si implicit cu poporul palestinian.
În seara în care a avut loc evenimentul am primit un comentariu anonim referitor la acesta, dar publicat pe un alt articol de pe blog pentru că nu apucasem să scriu acest articol, pe care îl voi reda aici: "Florin, te-am vazut in seara asta pe tine si pe colegii tai la Palatul Copiilor la ziua arabilor din palestina si ati fost LA MARE INALTINE !!! PINA SI ARABII V-AU APLAUDAT SI CINTAT IMPREUNA CU VOI !!! SINCERE FELICITARI !!! TINE-O TOT ASA, NU TE LASA - FA-L PE TATAL TAU SA ZAMBEASCA DE ACOLO DE SUS ! MIE MI-AU DAT LACRIMILE DE CE ENERGIE SUPERBA ATI TRANSMIS IN TOATA SALA !! SUNTETI FANTASTICI !! MERGETI MAI DEPARTE !
DOAMNE AJUTA FOLCLORUL ROMANESC DE CALITATE !"
miercuri, 19 decembrie 2007
Ansamblul Burnasul - Disperare totală - Nu-i mai cheamă nimeni şi bine le face
În urmă cu ceva vreme apărea aici un articol despre disperarea cu care Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman şi Ansamblul Burnasul subordonat acestuia recurgea la gesturi disperate, mai mult sau mai puţin ortodoxe, pentru a mai fi chemaţi la acţiuni artistice. Am şters acel articol pentru că am considerat că nu au ce căuta pe un site care face referire la Liviu Vasilică (pe care aceştia atâta l-au hulit dupa moartea lui).
Sunt obligat acum să revin în urma unei întâmplări care arată că Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman numai de ceea ce spune denumirea lui nu se ocupă.
Concret: Contactat de omologii săi din Braşov în vederea obţinerii datelor mele de contact (Florin Vasilică) pentru a fi chemat la un spectacol în Braşov, directorul C.J.C.P.C.T. Teleorman, Stuparu Timotei, le-a spus acestora că eu nu mai exist în peisajul muzical teleormănean, ba mai mult, eu nu aş avea un grup vocal reformat, iar Grupul Teleormanul nu mai există. Toate acestea cu scopul de a trimite în locul meu şi al adevăratului grup Teleormanul grupul instituţiei dumnealui care "din păcate" nu mai este solicitat pe nicăieri pentru că se ştie atitudinea denigratoare pe care membrii acestui grup împreună cu conducerea ansamblului lor au avut-o la adresa tatălui meu, regretatul Liviu Vasilică.
Problema este că dacă grupul Teleormanul "nu mai există", iar eu personal, cu toată activitatea pe care o desfăşor şi în cadrul Ansamblului Vlăsceanca şi în particular, nu mai exist în peisajul folcloric, înseamnă că Ansamblul Burnasul în lipsa de activitate binecunoscută pe care o are a intrat în "moarte clinică".
O altă problemă este că acest "Centru Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman" pe lângă concurenţa neloială de care dă dovadă încalcă regulamentul de înfiinţare şi funcţionare propriu.
Ruşine domnule Stuparu Timotei pentru că la vârsta dumneavoastră furaţi de la un tânăr de 24 de ani care şi-a pierdut tatăl şi pe care îl împiedicaţi să-i continuie activitatea aşa cum i-a promis, ba mai mult, aţi vrut să ştergeţi numele tatălui meu dar aţi omis un lucru: NU-L PUTEŢI SCOATE DIN SUFLETELE OAMENILOR CARE L-AU IUBIT ŞI APRECIAT!!!
Şi încă ceva: dumeavoastră ca director de Centru Cultural ar trebui să ştiţi activitatea pe care o au formaţiunile artistice din judeţ şi mai ales faptul că Grupul Teleormanul de când a fost mutat din Ansamblul Burnasul a cunoscut o semnificativă creştere în activitate. Dar dumneavoastră sunteţi prea ocupat să ne puneţi piedici şi să ne furaţi acţiunile încât să mai vedeţi şi realitatea.
ATENŢIE TUTUROR ORGANIZATORILOR DE SPECTACOLE ŞI EVENIMENTE ARTISTICE: CÂT VOI TRĂI GRUPUL TELEORMANUL VA EXISTA, IAR ACESTA POATE FI CONTRACTAT NUMAI PRIN PERSOANA MEA (FLORIN VASILICĂ)!!!
Sunt obligat acum să revin în urma unei întâmplări care arată că Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman numai de ceea ce spune denumirea lui nu se ocupă.
Concret: Contactat de omologii săi din Braşov în vederea obţinerii datelor mele de contact (Florin Vasilică) pentru a fi chemat la un spectacol în Braşov, directorul C.J.C.P.C.T. Teleorman, Stuparu Timotei, le-a spus acestora că eu nu mai exist în peisajul muzical teleormănean, ba mai mult, eu nu aş avea un grup vocal reformat, iar Grupul Teleormanul nu mai există. Toate acestea cu scopul de a trimite în locul meu şi al adevăratului grup Teleormanul grupul instituţiei dumnealui care "din păcate" nu mai este solicitat pe nicăieri pentru că se ştie atitudinea denigratoare pe care membrii acestui grup împreună cu conducerea ansamblului lor au avut-o la adresa tatălui meu, regretatul Liviu Vasilică.
Problema este că dacă grupul Teleormanul "nu mai există", iar eu personal, cu toată activitatea pe care o desfăşor şi în cadrul Ansamblului Vlăsceanca şi în particular, nu mai exist în peisajul folcloric, înseamnă că Ansamblul Burnasul în lipsa de activitate binecunoscută pe care o are a intrat în "moarte clinică".
O altă problemă este că acest "Centru Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman" pe lângă concurenţa neloială de care dă dovadă încalcă regulamentul de înfiinţare şi funcţionare propriu.
Ruşine domnule Stuparu Timotei pentru că la vârsta dumneavoastră furaţi de la un tânăr de 24 de ani care şi-a pierdut tatăl şi pe care îl împiedicaţi să-i continuie activitatea aşa cum i-a promis, ba mai mult, aţi vrut să ştergeţi numele tatălui meu dar aţi omis un lucru: NU-L PUTEŢI SCOATE DIN SUFLETELE OAMENILOR CARE L-AU IUBIT ŞI APRECIAT!!!
Şi încă ceva: dumeavoastră ca director de Centru Cultural ar trebui să ştiţi activitatea pe care o au formaţiunile artistice din judeţ şi mai ales faptul că Grupul Teleormanul de când a fost mutat din Ansamblul Burnasul a cunoscut o semnificativă creştere în activitate. Dar dumneavoastră sunteţi prea ocupat să ne puneţi piedici şi să ne furaţi acţiunile încât să mai vedeţi şi realitatea.
ATENŢIE TUTUROR ORGANIZATORILOR DE SPECTACOLE ŞI EVENIMENTE ARTISTICE: CÂT VOI TRĂI GRUPUL TELEORMANUL VA EXISTA, IAR ACESTA POATE FI CONTRACTAT NUMAI PRIN PERSOANA MEA (FLORIN VASILICĂ)!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)